Si cu ceilalti din jur ce facem?

Elena s-a plans acum mai multe zile ca... e greu sa convinga familia de importanta schimbarii in viata lor (spre simplitate).
 Prima reactie a fost o gluma de-a mea mai veche: daca decid singura sa vand masinile, televizoarele, dulapurile, laptopurile si tabletele din casa, atunci sa fac bine sa nu vand canapeaua ca sa am unde dormi la noapte :))))))))

 Apoi am inceput sa vizualez pasii din viata mea, cu care am reusit sa 'implic' si copilulul pe calea simplitatii.

 1. sa fiu un bun exemplu. Chiar unu 'laudaros' . Am mai putine haine asa ca sunt prima care ma imbrac in casa - fara discutii/dileme/scarpinat in cap maimutzeste si intrebarea: "Daaarrr eu cu she ma imbrac azi? A?"
2. Implicat copil: sortam/decide ea ce pastreaza in camera ei, ce doneaza, cui doneaza, ce e prea stricat, ce nu ii place si vindem si ce si-ar mai dori. La inceputuri i-am oferit sansa de a achizitiona o jucarie noua/si gasi spatiu de expus pt o jucarie noua/care statea dosita in dulap
3. incurajat copilul sa fie darnic. Da, stiu, pana la o anumita varsta copiii sunt egocentristi si narcisisti. Educatia e cea care ii modeleaza -ei invata de la parinti conceptul de a darui celor care nu au, contactul cu oameni in nevoie ii  modeleaza si maturizeaza si ajuta sa constientizeze ca viata poate avea si urcusuri si coborasuri.
4. redus consumerismul si contactul copilului cu asta. Mai precis: no media/no tv/no pubs; implicat la lista de meniu si de cumparaturi.
Mi-am dat seama cat de multa influenta are  tv-ul dupa o vizita la socri (au 3 tv-uri in 3 camere,si 2 mergeau continuu) si dupa 2 zile, ma intreaba copilul: mami, putem avea aia???
Discutat importanta/achizitia fiecarui lucru: spatiu de stocare, mod de transport, cost, cumparam 1 mare sau 2 mici etc.
5. Invatat copilul sa aprecieze ce are. Stiu, e greu - am venit in contact cu oameni si case ce aveau realmente DULAPURI pline de jucarii aruncate claie peste gramada/stocate etajat. Cea mai frumoasa explicatie am vazut-o la o veche prietena(ti pup Danuta - https://danieladiaconescu.wordpress.com/), unde fetele au venit de la gradi/scoala cu: "mami, de ce nu avem si noi tv in camera". Mami le-a intrebat: si cand te uiti la tv? dupa ce venim de la scoala/gradi unde mergem?: in parc. Dupa parc?: acasa si mancam. Dupa ? teme si desenat si jucat cu vecinele. Deci unde punem tv-ul?
6. Invatat  sa aprecieze experienta/momentul si nu lucrul.
Aici depinde de imaginatia fiecaruia sa creeze activitati: gradinarim/gatim/facem curat/plimbari impreuna.
7. implicat vecinele. Povestit ce fac, si intrebat la schimbari de sezon daca au haine inca purtabile de donat la cazurile umanitare, pt ca tocmai pregatesc niste colete. Reactiile romanesti sunt lente, dar si cand vin....am sortat vreo 3 4 ore :)

De educat si format o familie echilibrata intr-o societate consumerista nu e usor. Totul se face treptat, si adaptat nevoilor si situatiei de moment. Nu uitati, copiii fac ce vad. De noi depinde sa schimbam si influentam in bine, in primul rand modelandu-ne pe noi dupa asteptari.

De ce iubesc orasul meu?

Locuitul la oras mi-a adus multe avantaje. Cateva care  vreau sa le amintesc sunt:

• Pot folosi transportul public sau mersul pe jos sau bicicleta sa ajung oriunde am nevoie fara a cumpara o masina
• Pot gasi un job aproape de casa (sau casa aproape de job) pentru ca sunt multe oportunitati
• In 10 minute ajung la o biblioteca de unde imprumut orice carte imi doresc, si gratis -
• in loc sa tund gradina si gardurile imi petrec timpul alergand in parc
• intalnesc oameni deosebiti usor - diversitatea umana e mare in orasul meu
• am un apartament mic cu putine lucruri si usor de intretinut in ordine
• in loc de tv ies afara la concerte si filme, multe gratuite
• festivalurile de film, teatru, concerte aproape de casa
• piscina de la coltul blocului
• distantele mici: pot sa ma intorc pe jos si la 3 noaptea, si fara masina