Putem crea amintiri si fara zeci de item-uri dupa noi

Am iesit la plimbare zilele trecute doar cu o sticla de apa cu noi: era cald asa ca eram cu putine haine, incaltaminte ca doar stam in oras, palarie ca e soare si o singura sticla de apa de 1l pentru toti. Ma intreb cum de am ajuns in ultimii ani sa imi ia si 1 ora pana mobilizez sa pregatim bagajele/haine si sa iesim din casa?
Si cat timp pierdem din viata noastra cqutqnd si impachetand aparat foto, sandvish, alt tip de sandvish, pungi, paturica, crema solara, haine de schimb, jucarii, scaun pliant, 2 cola si 3 beri, portofel cu carduri etc. CAT?
Plimbarea a fost spontana si tocmai de aia ne-am amuzat atata: nu am apucat  sa imi pierd entuziasmul ambaland si pregatind...

 Ne-am intins pe iarba, la umbra. Soarele era puternic, dar am gasit ceva copaci prin parc.
 Altadata as fi fost in panica sa nu am camera la mine. Sau telefonul. Altadata foloseam mereu pozele pt a 'crea amintiri'. Astazi am ajuns sa ma intorc la simplitate si sa ma bucur simplu si sincer de moment, fara sa am dovada in aparatul foto/sau in telefon. De para ar fi o dovada de dus la tribunal, de stocat si catalogat, de demonstrat la altii ca...da, am fost acolo.  Astazi aceasta zi minunata e in sufletul nostru. Si promit sa nu o uit asa usor.


 Am reinceput sa ma bucur de cativa ani de libertatea fara telefon, fara  aparatura, doar noi si natura. Cred ca o camera foto pe de o parte ajunge sa fure din amintiri... efortul de a prinde o poza in evenimente, de a pune pe toti sa se opreasca din fericirea lor si sa se uite zambind fix cand vreau eu  deseori ma tine departe de experienta si ma face sa neglijez alte sensuri: atins, gustat, emotie, iubire, libertate.