Din categoria simplificare intra si sa invat cum sa accept lucrurile asa cum vin. De data asta sa discut despre frustrari. Cum lasam frustrarile sa vina si sa plece? Cum invatam sa le acceptam cu seninatate toate restrictiile si neajunsurile si neimplinirile usuale? Si mai ales, cum acceptam si pe cele aduse de viata simplificata, unde deja renuntam zi de zi la componente din viata noastra, pe langa stresul/treburile casnice/neimplinirile vietii profesionale/copii ce ne cer atentie in fiecare minut etc?
Si colac peste pupaza cand cei din jur nu sunt complet de acord cu simplificarile si eforturile... CE FACEM?
Letting go...letting go:
Cateva intrebari la care sa ne raspundem legat de fiecare frustrare....
1. discutie cu noi insine daca acel lucru merita in viata noastra (sa ma expun la acelasi sef certaret, sa trec prin aceeasi strada unde cainii ma ataca, esecul unui examen etc)
2. problema cauzeaza mai multe dureri de cap decat fericire?
3. rezultatul ne aduce libertate sau nu?
Suna cunoscut? da, procesul de schimbare a vietii nu e unul usor. Comoditatea e cel mai mare dusman al nostru.
Pe mine m-a ajutat sa imi scriu si adun cele ce ma frustreaza cel mai mult:
1. cand imi dau seama ca de ceva ani tot triez si simplific si tot am casa plina de...inutilitati
2. cand oamenii critica sau nu inteleg dar invidiaza: vai, dar tu ai bani
3. cand am prea multe de facut
4. cand copilul a mai tocat 10 de hartii in 10000 de piese
5. nu am suficient timp pt a inlocui si simplifica
6. renunt la hobby-uri pt treburile cotidiene (piine/udat florile/spalat aragazul dupa ce a fiert gemul pe aragaz si pe anga aragaz etc)
7. cand colegul de birou ma considera ciudata
etc
Si lista ar putea continua. Chiar daca nu vi se aplica 100 la suta stiu ca si voi puteti adauga muulte...
Ce ma ajuta in situatii din astea? sa imi aduc aminte periodic ca e alegerea mea si ca asta mi-a dat o libertate financiara si o liniste a zilei de miine.
Apoi sa imi dau seama ca nu situatia in sine e o problema ci ca le vreau pe toate sa iasa din prima. Da, inca mi-e greu sa imi accept esecurile...Rational e simplu, practic ma simt ...ratata.
Ce ma mai ajuta: sa identific ca visele mele si scopul meu nu este si nu va fi niciodata afectat de cei din jur. Stiu si accept ca ceilalti au altfel de dorinte.
Sa descoper persoane cu scopuri asemanatoare. Sa invat din indoielile si hopurile lor. Sa invat din simplitatea lor.
Sa renunt la unele lucruri prea solicitante. Da, e o perioada cand nu sunt in stare sa mai fac piine. Nu e nicio problema daca mai cumpar saptamanal una.
Si mi-am dat seama ca mai am de lucrat cu
-faptul ca nu imi pasa de parerea celorlalti fata de mine, ci de parerea mea si a copilului fata de mine
-sa accept ca am lucrurile neterminate
-sa spun si NU.
-sa imi recunosc limitele
CU MINE.