duminică, 12 iulie 2015
Frustrarile....simplificarii
Din categoria simplificare intra si sa invat cum sa accept lucrurile asa cum vin. De data asta sa discut despre frustrari. Cum lasam frustrarile sa vina si sa plece? Cum invatam sa le acceptam cu seninatate toate restrictiile si neajunsurile si neimplinirile usuale? Si mai ales, cum acceptam si pe cele aduse de viata simplificata, unde deja renuntam zi de zi la componente din viata noastra, pe langa stresul/treburile casnice/neimplinirile vietii profesionale/copii ce ne cer atentie in fiecare minut etc?
Si colac peste pupaza cand cei din jur nu sunt complet de acord cu simplificarile si eforturile... CE FACEM?
Letting go...letting go:
Cateva intrebari la care sa ne raspundem legat de fiecare frustrare....
1. discutie cu noi insine daca acel lucru merita in viata noastra (sa ma expun la acelasi sef certaret, sa trec prin aceeasi strada unde cainii ma ataca, esecul unui examen etc)
2. problema cauzeaza mai multe dureri de cap decat fericire?
3. rezultatul ne aduce libertate sau nu?
Suna cunoscut? da, procesul de schimbare a vietii nu e unul usor. Comoditatea e cel mai mare dusman al nostru.
Pe mine m-a ajutat sa imi scriu si adun cele ce ma frustreaza cel mai mult:
1. cand imi dau seama ca de ceva ani tot triez si simplific si tot am casa plina de...inutilitati
2. cand oamenii critica sau nu inteleg dar invidiaza: vai, dar tu ai bani
3. cand am prea multe de facut
4. cand copilul a mai tocat 10 de hartii in 10000 de piese
5. nu am suficient timp pt a inlocui si simplifica
6. renunt la hobby-uri pt treburile cotidiene (piine/udat florile/spalat aragazul dupa ce a fiert gemul pe aragaz si pe anga aragaz etc)
7. cand colegul de birou ma considera ciudata
etc
Si lista ar putea continua. Chiar daca nu vi se aplica 100 la suta stiu ca si voi puteti adauga muulte...
Ce ma ajuta in situatii din astea? sa imi aduc aminte periodic ca e alegerea mea si ca asta mi-a dat o libertate financiara si o liniste a zilei de miine.
Apoi sa imi dau seama ca nu situatia in sine e o problema ci ca le vreau pe toate sa iasa din prima. Da, inca mi-e greu sa imi accept esecurile...Rational e simplu, practic ma simt ...ratata.
Ce ma mai ajuta: sa identific ca visele mele si scopul meu nu este si nu va fi niciodata afectat de cei din jur. Stiu si accept ca ceilalti au altfel de dorinte.
Sa descoper persoane cu scopuri asemanatoare. Sa invat din indoielile si hopurile lor. Sa invat din simplitatea lor.
Sa renunt la unele lucruri prea solicitante. Da, e o perioada cand nu sunt in stare sa mai fac piine. Nu e nicio problema daca mai cumpar saptamanal una.
Si mi-am dat seama ca mai am de lucrat cu
-faptul ca nu imi pasa de parerea celorlalti fata de mine, ci de parerea mea si a copilului fata de mine
-sa accept ca am lucrurile neterminate
-sa spun si NU.
-sa imi recunosc limitele
CU MINE.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
dddd
RăspundețiȘtergerefrustrarile fac parte din proces, din orice proces, asa ca daca am scapat de anumite frustrari, voi avea altele ca spre exemplu ca nu mi-am ascultat ieri instinctul si n-am lasat dulceata la fiert inca 10 minute si mi-a iesit prea subtire :)))
RăspundețiȘtergereacum....eu am frustrari legate de ceea ce consider eu ca ar tb sa fie prioritar pt mine - calatorii sau economii, ca din pacate una si alta nu prea se pupa :) - calatoriile tin de prezentul imediat si viitor (imi pun intrebarea, daca maine imi cade o caramida in cap la ce mi-ar servi toti banii de prin conturi) si vitorul mediu si lung (dar daca totusi nu-mi cade caramida in cap, pot trai decent si fara griji si peste 20-30 de ani?)
- in legatura cu frustrarile cauzate de ceilalti - eu am o tactica de auto-conservare care a dat roade de cand am pus-o in aplicare (sa tot fie vreo 10 ani) - daca nu ma simt confortabil sau ceva ma face sa nu ma simt confortabil ies din relatie/evit persoana etc. - si ma inconjor de persoane care sunt pe aceiasi lungime de unda - ca si opinii, filosofie de viata si da nivel intelectual (mi s-a intamplat sa fac compromisuri si sa fiu in cele din urma frustrata pentru ca discutiile cu anumite persoane ramaneau ever and ever la acelasi nivel, iar input-ul din interactiunea mea cu ei era 0)
- eu am decis ca si conceptul de simplitate, ca orice alt concept, e tare relativ si ca ceea ce consider eu simplu poate sa fie extravagant sau deplasat pt altcineva; asa ca iau si adapez la mine si la nevoile familiei mele ceea ce consider eu ca mi-ar aduce un avantaj in stilul nostru de viata si nu am nevoie de acordul sau aprobarea nimanui ca sa traiesc cum am ales sa traiesc :)
Uite eu am crezut ca stau mult mai bine la capitolul triere si sortare. Recenta mutare insa mi-a demonstrat ca sunt departe de ceea ce vreau. Acuma sigur ca a cumpara o casa cu o multime lucruri in ea inseamna o munca foarte ampla pe care am cam incheiat-o si pot spune ca nu a fost deloc usor sa iau fiecare obiect in mana si sa-i decid soarta astfel incat sa ajunga la groapa de gunoi numai si numai lucrurile fara speranta la o noua viata...
RăspundețiȘtergereAcuma incep deja sa imi aranjez lucrurile mele. Care nu-s nici ele putine. Deocamdata insa nu sunt dispusa sa let go la nimic...
din ale mele nu, dar din ale colocatarilor da :))))
Ștergereeeeeh da, ai atins un punct sensibil :)) Din fericire avem un fost grajd foarte mare in care colocatarul si-a parcat lucrurile personale, toate in afara de haine asa ca n-am treaba cu alea :))
RăspundețiȘtergereEu nu economisesc atit incit sa am frustrari...Oare asta inseamna ca ar trebui sa economisesc?
RăspundețiȘtergereM-am regasit in ceea ce spune Iulia: ies rapid din orice relatie care nu ma satisface, nu fac politeturi ca sa fiu draguta, nu-mi pierd timpul cu asta. Spun ce am de spus si daca nu-i convine cuiva, asta e. In paranteza fie spus sunt campioana la dat cu batul in balta si cu chestia asta am de lucru, pentru ca uneori e bine sa taci...si asta nu-s in stare.
Cit de parerea altora despre mine am ajuns la un punct in care nu (prea) imi pasa, imi pasa doar de parerile oamenilor cu care sunt pe aceeasi lungime de unda... deci (imi imaginez eu, in naivitatea mea?!) ei au o parere buna. Cind iti simplifici viata iti simplifici si relatiile sociale, cel putin asa vad eu lucrurile.
ah, si eu am nevoie sa invat asta cu tacutul :)) . E multa lume cu care nu am nevoie de discutat anumite subiecte.
Ștergere