Elena s-a plans acum mai multe zile ca... e greu sa convinga familia de importanta schimbarii in viata lor (spre simplitate).
Prima reactie a fost o gluma de-a mea mai veche: daca decid singura sa vand masinile, televizoarele, dulapurile, laptopurile si tabletele din casa, atunci sa fac bine sa nu vand canapeaua ca sa am unde dormi la noapte :))))))))
Apoi am inceput sa vizualez pasii din viata mea, cu care am reusit sa 'implic' si copilulul pe calea simplitatii.
1. sa fiu un bun exemplu. Chiar unu 'laudaros' . Am mai putine haine asa ca sunt prima care ma imbrac in casa - fara discutii/dileme/scarpinat in cap maimutzeste si intrebarea: "Daaarrr eu cu she ma imbrac azi? A?"
2. Implicat copil: sortam/decide ea ce pastreaza in camera ei, ce doneaza, cui doneaza, ce e prea stricat, ce nu ii place si vindem si ce si-ar mai dori. La inceputuri i-am oferit sansa de a achizitiona o jucarie noua/si gasi spatiu de expus pt o jucarie noua/care statea dosita in dulap
3. incurajat copilul sa fie darnic. Da, stiu, pana la o anumita varsta copiii sunt egocentristi si narcisisti. Educatia e cea care ii modeleaza -ei invata de la parinti conceptul de a darui celor care nu au, contactul cu oameni in nevoie ii modeleaza si maturizeaza si ajuta sa constientizeze ca viata poate avea si urcusuri si coborasuri.
4. redus consumerismul si contactul copilului cu asta. Mai precis: no media/no tv/no pubs; implicat la lista de meniu si de cumparaturi.
Mi-am dat seama cat de multa influenta are tv-ul dupa o vizita la socri (au 3 tv-uri in 3 camere,si 2 mergeau continuu) si dupa 2 zile, ma intreaba copilul: mami, putem avea aia???
Discutat importanta/achizitia fiecarui lucru: spatiu de stocare, mod de transport, cost, cumparam 1 mare sau 2 mici etc.
5. Invatat copilul sa aprecieze ce are. Stiu, e greu - am venit in contact cu oameni si case ce aveau realmente DULAPURI pline de jucarii aruncate claie peste gramada/stocate etajat. Cea mai frumoasa explicatie am vazut-o la o veche prietena(ti pup Danuta - https://danieladiaconescu.wordpress.com/), unde fetele au venit de la gradi/scoala cu: "mami, de ce nu avem si noi tv in camera". Mami le-a intrebat: si cand te uiti la tv? dupa ce venim de la scoala/gradi unde mergem?: in parc. Dupa parc?: acasa si mancam. Dupa ? teme si desenat si jucat cu vecinele. Deci unde punem tv-ul?
6. Invatat sa aprecieze experienta/momentul si nu lucrul.
Aici depinde de imaginatia fiecaruia sa creeze activitati: gradinarim/gatim/facem curat/plimbari impreuna.
7. implicat vecinele. Povestit ce fac, si intrebat la schimbari de sezon daca au haine inca purtabile de donat la cazurile umanitare, pt ca tocmai pregatesc niste colete. Reactiile romanesti sunt lente, dar si cand vin....am sortat vreo 3 4 ore :)
De educat si format o familie echilibrata intr-o societate consumerista nu e usor. Totul se face treptat, si adaptat nevoilor si situatiei de moment. Nu uitati, copiii fac ce vad. De noi depinde sa schimbam si influentam in bine, in primul rand modelandu-ne pe noi dupa asteptari.
cu un copil in plina faza de modelare e mult mai usor si da, se aplica tot ce spui tu mai sus, propriul exemplu e decisiv mai ales cand vine vba de cumpatare; pb Elenei era cred cu cei maturi din casa, care au deja propria personalitate, si-au format anumite obiceiuri, stiu ce vor si mai ales, cum sa ceara :) - cred ca aici e ceva mai dificil, mai ales daca nu se intelege filozofia din spatele demersului :)
RăspundețiȘtergeremi-ar placea sa ne povestesti cum l-ai "educat" pe sot in directia asta a simplitatii si cumpatarii.... :)
Iulia
a si inca un lucru pe care as vrea sa ni-l imparatasesti (chiar ma intereseaza pt cand oi avea copii :)) cum gestionezi fazele in care aia mica vine acasa si zice ca a vazut la colege nu stiu ce minuni, sau ca vrea la nu stiu ce spectacol cu un pret nejustificat (a fost o isterie aici cu Violeta....).... adica ma gandesc ca e la perioada in care vede ce au altii si vrea si ea, cum gestionezi asta?
RăspundețiȘtergeretks in advance :)
Iulia
apropo de donat haine....de ce nu dai cate un mail sau nu scrii aici pe blog cand pregatesti colecte, tocmai ce am dus acum vreo 2 sapt la oxfam 2 sacose cu haine foarte purtabile...
RăspundețiȘtergereiulia
Da, bine intrebat Iulia. Sau cind aia mari vin si-i spun celei mici: noi cind eram de virsta ta aveam aia si aia...Dar saraca nu spune mare lucru.
RăspundețiȘtergereLa cei mici e usor de gestionat. La Violeta cind a venit copila si ne-a zis ca 2 colege merg la spectacol live am cautat pretul biletelor pe internet si mi-am zis ca trebuie sa fii nebun sa dai atit. Asa ca i-am propus o carte cu CD cu Violeta , a acceptat cu foarte mare bucurie.
Cum zicea Arakelian de educatie si exemplul personal, cind imi arata la fete ghiozdane cu Violeta sau alte traznai cu Violeta, ii spuneam ca mie mi se pare de prost gust, ceea ce a fost si ea de acord.
Ideea e ca trebuie sa ai un echilibru, ca sa nu scoti niste frustrati din copii.
La cei mici e usor, dar vine o virsta cind trebuie sa fii ca ceilalti. Unul din copiii mari a avut telefon portabil abia la 17 ani, pentru ca toti aveau, de citiva ani. La o sedinta pentru organizarea unei excursii, pe la 15 ani , li s-au cerut la toti copiii numerele de portabile, al meu copil era singur fara...dar n-a facut o tragedie din asta. In schimb pot sa va zic ca de 1 an si ceva de cind are telefon, a recuperat toti anii fara...si avem des discutii pe tema asta. Celalalt copil a avut telefon abia cind a intrat la un liceu departe de casa.
De multe ori ma gindesc ca e bine ca suntem aici, pentru ca mi se pare ca in Romania presiunea sociala e mult mai mare , aici oamenii sunt mult mai modesti pe cind in Romania aparentele conteaza prea mult.
perioada Violeta a fost si la noi :) - a trecut - am scapat usor cu o carte de colorat cu Violeta - in plus ca vine ziua ei, cand m-a inrebat cineva ce ii place, am dat nume gen: Frozen etc. . E drept, la 7 ani (fara o zi) e mult mai usor - mai vorbim noi peste 10 ani :)))
RăspundețiȘtergereIn plus, ii cumpar tricouri cu caractere din astea, mediatice :) , sau rochite gen de carnaval - urmaresc reducerile de pe sportsdirect.com sau din magazine dupa perioada de carnaval - asa ca la aniversari/ Craciun/ Mos Niculae vin cadouri amestecate, si f. ieftine. Ca sa dozez ceea ce vrea, are o pusculita din care isi poate lua ce vrea cand o sparge, la alegere. In general isi scrie dorintele pe hartii si astfel vad cand revine aceeasi cerere de 2-3-4 ori si pot acoperi si din cererile astea. Dar nu avem tablete, mobil, tv, la McDonalts- ajungem 1- 2 ori pe an, in schimb vooom merge la DIIISNEEEY curand. E nevoie de echilibru - si se pare ca pana acum am reusit de balantat.
Si mie mi se pare ca in Romania presiunea sociala e mare, dar nu cu toata lumea!! am prieteni si rude cu care ma simt bine, si discutii cu alte rude ... aiurea -in care atzatza copilul si mai ma ia si la discutii in fatza copilui: de genul vai, cum nu ii dai ciocolata lasa ca ii dau eu ( si eu o sa le dau urmatoarea factura la dentist sa o plateasca ei ).
Pe mine ma salveaza mult ca ii cos tot felul de rochitze trasnite, adora sa se costumeze in ele.
Nu are TV in camera, la desene se uita cu portia, tableta i-am luat-o dupa ce stricase una. Fiind baiat, nu cere imbracaminte/incaltaminte uschita, nu-l prea intereseaza cochetaria. La cadouri am avut ceva de umblat: de Craciun acum cativa ani i-am comandat din State circuite cu hot wheels ca nu se gaseau la noi (extrem de ieftin: 150 ron cu tot cu transport). Intre timp au aparut si la noi si avem km intregi (vb vine) de trasee/circuite. In principiu eu sunt de-acord cu un singur cadou la copil: unul si bun, care sa fie exact ce-si doreste (nu doar aproximeli). Ciocolata nu mananca caci stie ca-i foarte proasta (eu asta i-am bagat in cap).
RăspundețiȘtergereVrem si noi la Disney, insa nu ne-am pus de-acord cu finantele. Probabil ca inca nu i-a venit randul.
Sunt si la noi faze ca nu-stiu-cine are nu-stiu-ce-traznaie de masina/robot/lego si ii spun simplu ca nu sunt bani destui si pentru AIA, ca strangem pentru vacanta la mare (pe care si-o doreste mult). Si pare sa inteleaga, numai revine asupra ideii. De multe ori intreaba mai intai: mami, sunt bani? pot sa cumpar sau nu? si dupa dezbateri (daca merita, care-i costul, la ce renunta, este practic) cumparam sau nu obiectul respectiv. In ultima vreme s-a axat pe carti, ceea ce nu-i neaparat un lucru rau.
Cu mobilul ezit si eu. Din toamna, merge la pregatitoare, insa in cadrul unui liceu, fix in centrul orasului (la distanta de casa). Va fi preluat de cei de la after school, insa as vrea sa am un control asupra lui: sa stiu ce face/unde este/cum se simte (mai ales ca eu lucrez in alta localitate). Asa ca inca nu am decis ca un mobil la varsta lui reprezinta neaparat un lucru rau.
Nu are TV in camera, la desene se uita cu portia, tableta i-am luat-o dupa ce stricase una. Fiind baiat, nu cere imbracaminte/incaltaminte uschita, nu-l prea intereseaza cochetaria. La cadouri am avut ceva de umblat: de Craciun acum cativa ani i-am comandat din State circuite cu hot wheels ca nu se gaseau la noi (extrem de ieftin: 150 ron cu tot cu transport). Intre timp au aparut si la noi si avem km intregi (vb vine) de trasee/circuite. In principiu eu sunt de-acord cu un singur cadou la copil: unul si bun, care sa fie exact ce-si doreste (nu doar aproximeli). Ciocolata nu mananca caci stie ca-i foarte proasta (eu asta i-am bagat in cap).
RăspundețiȘtergereVrem si noi la Disney, insa nu ne-am pus de-acord cu finantele. Probabil ca inca nu i-a venit randul.
Sunt si la noi faze ca nu-stiu-cine are nu-stiu-ce-traznaie de masina/robot/lego si ii spun simplu ca nu sunt bani destui si pentru AIA, ca strangem pentru vacanta la mare (pe care si-o doreste mult). Si pare sa inteleaga, numai revine asupra ideii. De multe ori intreaba mai intai: mami, sunt bani? pot sa cumpar sau nu? si dupa dezbateri (daca merita, care-i costul, la ce renunta, este practic) cumparam sau nu obiectul respectiv. In ultima vreme s-a axat pe carti, ceea ce nu-i neaparat un lucru rau.
Cu mobilul ezit si eu. Din toamna, merge la pregatitoare, insa in cadrul unui liceu, fix in centrul orasului (la distanta de casa). Va fi preluat de cei de la after school, insa as vrea sa am un control asupra lui: sa stiu ce face/unde este/cum se simte (mai ales ca eu lucrez in alta localitate). Asa ca inca nu am decis ca un mobil la varsta lui reprezinta neaparat un lucru rau.
La noi daca merge sotul la cumparaturi incarca factura cu cel putin 20 euro: ciocolata, vin si altele.
RăspundețiȘtergereEu sunt cred printre putinele persoane care uraste Disneylandul, mi se pare o lume extrem de artificiala care ma deprima la culme, copilul cel mare nu s-ar duce nici el. Cum nu-i departe de noi se sacrifica din cind in cind sotul cu dusul copilului. Daca mergeti, vedeti ca din cind in cind sunt promotii pe vente privee sau pe carrefour, sau biletele 'franciliens' pt locuitorii Ile de France, dar niciodata nu au controlat daca suntem sau nu francilieni.
La noi pentru aniversare i-am zis sa-si faca lista, tot scrie acolo de luni de zile, pina la aniversare isi schimba ideile, iar atunci va avea unul-doua cadouri pe care si le doreste cu adevarat(anul trecut au ramas niste lucruri f clasice) si cu care se joaca multa vreme, spre deosebire de alea care-s la moda(Violeta, papusa MonsterHigh...).
Aici avem noroc si ca (aproape) nimeni n-are telefon inainte de a intra la colegiu(clasa a 6-a), iar in tabere la cei mici telefoanele sunt interzise. Eu am fixul cu radiatiile.
fix la fel la noi :) asa ca... traiasca lista si mersul cat mai rar ca altfel avem in plus cioco, croasante, etc
ȘtergereLa Disney mergem pt prima data. Am castigat la tombola un bilet si altfel il pierdem.
De mobil- are doamna. Aici e interzis la ore cu.
Hihi, azi-dimineata a mers sotul sa ia piine, a venit cu pain au chocolat in plus(totusi e bine educat ca ia jumate din cite ne-ar trebui si le taiem in doua). Pe de alta parte il inteleg, din cind in cind vrea sa ne faca placeri, iar eu il iau la rost, flori nu prea mai ia ca l-am tot certat cind a venit cu buchete de trandafiri crescuti cine stie pe unde care bineinteles nu miros.
RăspundețiȘtergereDistractie placuta la Disney! Fain ca ai cistigat bilet! Iar vin eu cu sfaturile mele de om care taie cheful: sa va luati sandviciuri si apa ca restaurantele sunt scumpe si aglomerate(totusi ceva ce mi-a placut e inghetata Ben&Jerry's). Teoretic e interzis, dar toata lumea isi aduce de mincare.
sandvish-uri atunci o sa fie, merci e sfat ( si nuci/alune) sa tina burtaplina.
ȘtergereMai este ceva dar nu tin bine minte amanuntele: daca iti iei ceva de mincare(mi se pare ca si chiar pentrui o portie de cartofi prajiti) , pe bonul de casa scrie ca ai dreptul la o bautura intre nu stiu ce ore, am pierdut oferta asta: abia acasa am citit bonul.
RăspundețiȘtergerenoi consumam mult fructe si legume, crezi ca gasesc acolo? in rest, sandvish - si facem cozile la atractii:))
ȘtergerePomme d'amour...adica mar tras in zahar :) Mai mult nu cred.
ȘtergereLa citeva distractii iei un fast pass si te prezinti la ora indicata fara sa stai la coada.
Aseara discutam de planurile de 1 Iunie, ca-i liber, ca-i ziua tututor copiilor. "Ah, deci este si ziua mea?", "Da, si a ta!", " Si vom primi cadouri?", "Pai...", "Lasa, mami, ca stiu ca nu sunt bani, ca trebuie sa platiti gradinita si mancarea si pentru voi.."
RăspundețiȘtergereL-am pupat un pic trista. Chiar nu ASTA vroiam sa inteleaga copilul meu. Vroiam sa inteleaga ca va primi cadou si in functie de merite (sa fie cuminte/ascultator/strangator) si nu neaparat sa fie obsedat ca avem sau nu bani de cadoul lui :((
Ma gindeam daca sa scriu sau nu ideile mele mai bizare poate. Dar eu gindesc ca la fel ca educatia sexuala pe care i-o faci copilului in functie de virsta, nici cu banii nu are de ce sa stie el tot, si ideea cu "nu avem bani" duce la frustrare, pentru ca probabil aveti bani, dar ii directionati pe alte lucruri.
RăspundețiȘtergereMult mai bine e ce zice arakelian(exemplu de ce fara tv): vorbit cu copilul, explicat. Eu spun de exemplu ca toti banii dati pe lucruri si jucarii la moda sunt bani mai putini pentru un proiect mai mare(casa). Ca uneori trebuie sa alegi. Uneori nici nu aduc banii in discutie ci zic de ce ar fi util ceva sau nu. Copiii , asa cum bine zice Arakelian , ii ai cum ii educi si iti preiau chiar si gusturile(ca de exemplu gustul meu pentru jucarii de lemn sau papusi textile). Chiar si hainele alese de oricare din copiii mei sunt genul de haine pe care eu insami l-as alege(la noi cumparaturile de haine se fac de pe la 3-4 ani cu copilul a fata locului, asa ii educ si gusturile si nici nu risc sa iau ceva ce nu i-ar placea).